bidon
/biˈdon/Etimologie
Din franceză bidon.
Definiții
- vas (de tablă) pentru păstrarea sau transportul lichidelor.
- ploscă de tablă simplă sau emailată (îmbrăcată în postav sau piele), de ținut apă sau altă băutură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bidon | bidoane |
| genitiv-dativ | bidonului | bidoanelor |
| vocativ | bidonule | bidoanelor |
| articulat | bidonul | bidoanele |