biciuire
/bi.ʧjuˈi.re/Etimologie
Din a (se) biciui.
Definiții
- acțiunea de a (se) biciui și rezultatul ei; biciuială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | biciuire | biciuiri |
| genitiv-dativ | biciuirii | biciuirilor |
| vocativ | biciuire | biciuirilor |
| articulat | biciuirea | biciuirile |