biciui
/bi.ʧiuˈi/Etimologie
Din bici + sufixul -ui.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) lovi cu biciul.
- (v.tranz.) a lovi cu ceva (subțire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravașa.
- (v.tranz.) (fig.) a critica, a satiriza fără cruțare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | biciuea | biciueau |