biceps
/'bi.ʧeps/Etimologie
Din franceză biceps < latină biceps.
Definiții
- mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | biceps | bicepși |
| genitiv-dativ | bicepsului | bicepșilor |
| articulat | bicepsul | bicepșii |
Sinonime: (anat.) (pop.) pulpă, (prin vestul Transilv.) purcea