bibliotecă
/bi.bli.oˈte.kə/Etimologie
Din franceză bibliothèque < latină bibliotheca.
Definiții
- dulap sau mobilă specială cu rafturi de ținut cărți.
- încăpere, sală în care se păstrează și se citesc cărțile.
- colecție de cărți, periodice, foi volante, imprimate etc.
- instituție care colecționează cărți, periodice etc. spre a le pune în mod organizat la dispoziția cititorilor.
- nume dat unei serii de cărți care prezintă caractere comune și sunt publicate de aceeași editură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bibliotecă | biblioteci |
| genitiv-dativ | bibliotecii | bibliotecilor |
| vocativ | bibliotecă | bibliotecilor |
| articulat | biblioteca | bibliotecile |