bibilică
/bi.bi'li.kə/Etimologie
Poate de origine onomatopeică sau expresivă. Confer pic-pic ori picat-picat, păcat-păcat. Alternativ din bulgară биба (biba) < turcă biba („curcan”).
Definiții
- (ornit.) (Numida meleagris) pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte.
- (bot.) (Fritillaria meleagris) mică plantă erbacee, cultivată pentru florile ei frumos împestrițate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bibilică | bibilici |
| genitiv-dativ | bibilicii | bibilicilor |
| vocativ | bibilică, bibilico | bibilicilor |
| articulat | bibilica | bibilicile |
Sinonime: 1: (ornit.) (reg.) găină-cu-mărgăritare, găină-de-mare, (prin Transilv.) bibiță, (prin Olt.) câță, (prin Ban.) pică, (prin Mold. și Bucov.) pichere, pichie, pichiriță, (prin Ban.) pipică, (Transilv.) pirchiță, 2: (bot.) (reg.) coroană, lalea