bibilici
/bi.biˈliʧʲ/Etimologie
Din bibilică.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru bibilică.
Din bibilică.
Poate de origine onomatopeică sau expresivă. Confer pic-pic ori picat-picat, păcat-păcat. Alternativ din bulgară биба (biba) < turcă biba („curcan”).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bibilică | bibilici |
| genitiv-dativ | bibilicii | bibilicilor |
| vocativ | bibilică, bibilico | bibilicilor |
| articulat | bibilica | bibilicile |
Sinonime: 1: (ornit.) (reg.) găină-cu-mărgăritare, găină-de-mare, (prin Transilv.) bibiță, (prin Olt.) câță, (prin Ban.) pică, (prin Mold. și Bucov.) pichere, pichie, pichiriță, (prin Ban.) pipică, (Transilv.) pirchiță, 2: (bot.) (reg.) coroană, lalea
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică