bibic
/'bi.bik/Etimologie
Din maghiară bíbic.
Definiții
- (ornit.) nagâț.
- (fam.) termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bibic | bibici |
| genitiv-dativ | bibicului | bibicilor |
| vocativ | bibicule | bibicilor |
| articulat | bibicul | bibicii |
Sinonime: (ornit.) nagâț, bibiloi, iubit