biban
/bi'ban/Etimologie
Din bulgară бибан (biban).
Definiții
- pește răpitor de apă dulce, cu laturile corpului acoperite cu dungi negre transversale, cu carnea albă, gustoasă; baboi, costraș. (Perca fluviatilis).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | biban | bibani |
| genitiv-dativ | bibanului | bibanilor |
| vocativ | bibanule | bibanilor |
| articulat | bibanul | bibanii |