bezmen
/bez'men/Etimologie
Din ucraineană бeзмyн (bezmyn).
Definiții
- (înv. și reg.) închiriere pe termen lung sau fără termen a unui teren, cu obligația de a plăti o sumă de bani sau în natură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bezmen | — |
| genitiv-dativ | bezmenului | — |
| vocativ | bezmenule | — |
| articulat | bezmenul | — |