beteală
/be'te̯a.lə/Etimologie
Din neogreacă πετάλιον (petélion, „foiță de aur”), de unde latină medie petalum („lamina aurea in capite Romani pontificis”) (Du Cange); probabil încă un detaliu faptul că costumul tipic al țăranului român imită moda imperială bizantină.
Definiții
- (adesea fig.) fir lung de metal auriu sau argintiu.
- (spec.) podoabă făcută din asemenea fire (pentru mirese).
- (bot.) (Vallisneria spiralis) orzoaică-de-baltă.
Exemple
- Beteala miresei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | beteală | — |
| genitiv-dativ | betelii | — |
| vocativ | beteală | — |
| articulat | beteala | — |
Sinonime: 2: (reg.) tel, 3: (bot.) orzoaică-de-baltă, (reg.) sârmuliță