besactea
/be.sakˈte̯a/Etimologie
Din turcă beştahta (Roesler 589; Șeineanu, II, 47), confer neogreacă μπεζακτᾶς.
Definiții
- (înv.) cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | besactea | besactele |
| genitiv-dativ | besactelei | besactelelor |
| vocativ | besactea | besactelelor |
| articulat | besacteaua | besactelele |