berlină
/ber'li.nə/Etimologie
Din franceză berline, italiană berlina.
Definiții
- (înv.) trăsură mare închisă, asemănătoare cu cupeul, cu două banchete așezate față în față.
- autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | berlină | berline |
| genitiv-dativ | berlinei | berlinelor |
| vocativ | berlină | berlinelor |
| articulat | berlina | berlinele |