beregată
/be.reˈga.tə/Etimologie
Din latină *verucata, de la veruca, datorită aspectului mărului lui Adam, confer spaniolă nuez.
Definiții
- (pop.) parte superioară a traheii, unde se află coardele vocale.
- cavitate interioară a gâtului, unde se află organele aparatului digestiv, respirator și articulator.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | beregată | beregate |
| genitiv-dativ | beregatei | beregatelor |
| articulat | beregata | beregatele |
Sinonime: 1: laringe, 2: gâtlej