berc
/berk/Etimologie
Din maghiară berek.
Definiții
- (reg.) dumbravă, pădurice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | berc | bercuri |
| genitiv-dativ | bercului | bercurilor |
| vocativ | bercule | bercurilor |
| articulat | bercul | bercurile |
Din maghiară berek.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | berc | bercuri |
| genitiv-dativ | bercului | bercurilor |
| vocativ | bercule | bercurilor |
| articulat | bercul | bercurile |
Etimologie necunoscută. Probabil din germană veche brecha (> germană Bruch „fragment”, franceză brèche, de unde spaniolă brecha), prin intermediul unui cuvânt slav pe care nu îl cunoaștem; confer sârbocroată, bulgară birka („oaie cu lână creață”), cehă birka („oaie obișnuită”), poloneză bierka („oaie fără coadă”) (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din română (DAR). După Bogrea, Dacor., I, 257, din latină *brevicus (< brevis).
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică