berbecuț
/ber.be'kuʦ/Etimologie
Din berbec + sufixul -uț.
Definiții
- diminutiv al lui berbec; berbecel.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | berbecuț | berbecuți |
| genitiv-dativ | berbecuțului | berbecuților |
| vocativ | berbecuțule | berbecuților |
| articulat | berbecuțul | berbecuții |