benzen
/ben'zen/Etimologie
Din franceză benzène.
Definiții
- hidrocarbură lichidă, incoloră, insolubilă în apă, extrasă din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, și care se folosește, ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | benzen | benzeni |
| genitiv-dativ | benzenului | benzenilor |
| vocativ | benzenule | benzenilor |
| articulat | benzenul | benzenii |