benedictin
/be.ne.dik'tin/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din franceză bénédictin.
Definiții
- călugăr din ordinul întemeiat de sf. Benedict de Nursia în secolul VI.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | benedictin | benedictini |
| genitiv-dativ | benedictinului | benedictinilor |
| vocativ | benedictinule | benedictinilor |
| articulat | benedictinul | benedictinii |
benedictinul
/be.ne.dikˈti.nul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din benedictin.
Definiții
- forma de singular articulat pentru benedictin.