benedicțiune
/be.ne.dik.ʦiˈu.ne/Etimologie
Din latină benedictio, -onis. Confer franceză bénédiction.
Definiții
- (bis.) grație, binecuvântare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | benedicțiune | benedicțiuni |
| genitiv-dativ | benedicțiunii | benedicțiunilor |
| articulat | benedicțiunea | benedicțiunile |
Sinonime: binecuvântare, grație