benchetuială
/ben.ke.tuˈja.lə/Etimologie
Din a benchetui + sufixul -eală.
Definiții
- (fam.) petrecere, chef.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | benchetuială | benchetuieli |
| genitiv-dativ | benchetuielii | benchetuielilor |
| vocativ | benchetuială | benchetuielilor |
| articulat | benchetuiala | benchetuielile |