benchet
/benˈket/Etimologie
Din ucraineană бeнкeт (benket), inevitabil din italiană banchetto.
Definiții
- (pop.) petrecere mare, chef, zaiafet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | benchet | bencheturi |
| genitiv-dativ | benchetului | bencheturilor |
| vocativ | benchetule | bencheturilor |
| articulat | benchetul | bencheturile |