beluga
/be'lu.ga/Etimologie
Din franceză béluga, care provine din rusă белуга (belúga) < белый (bélyj, „alb”).
Definiții
- (zool.) (Delphinapterus leucas) cetaceu asemănător cu narvalul, alb, din mările arctice.
- (iht.) (Huso huso) nume rusesc pentru morun, pește din familia acipenseridae (sturioni), de la care provin icrele negre cele mai mari, comercializate ca beluga caviar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | beluga | — |
| genitiv-dativ | belugei | — |
| vocativ | belugo | — |
| articulat | beluga | — |
Sinonime: 1: (zool.) delfin alb, 2: (iht.) morun alb