belită
/be'li.tə/Etimologie
Din franceză bellite.
Definiții
- exploziv de siguranță întrebuințat în minele de cărbuni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | belită | — |
| genitiv-dativ | belitei | — |
| vocativ | belită | — |
| articulat | belita | — |
beli
/be'li/Etimologie
Din latină vēllĕre („a smulge”), cu schimbare de conjugare, datorită formei incoative a verbului; confer catalană esbellegar („a sfâșia”) < latină *exvēllĭcāre. În mod tradițional s-a păstrat derivarea din slavă (veche) belŭ („alb”), bĕliti („a albi”), cu toate că acestă ultimă formă a dat alt rezultat român (confer bili), și că este imposibil de apropiat din punct de vedere semantic cele două noțiuni de „alb” și „a jupui”.
Definiții
- (v.tranz.) (pop.) a jupui.
- (v.tranz. și refl.) a (se) juli.
Exemple
- Ce te belești așa la mine?
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | belea | beleau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică