Etimologie

Din latină vēllĕre („a smulge”), cu schimbare de conjugare, datorită formei incoative a verbului; confer catalană esbellegar („a sfâșia”) < latină *exvēllĭcāre. În mod tradițional s-a păstrat derivarea din slavă (veche) belŭ („alb”), bĕliti („a albi”), cu toate că acestă ultimă formă a dat alt rezultat român (confer bili), și că este imposibil de apropiat din punct de vedere semantic cele două noțiuni de „alb” și „a jupui”.

Definiții

1. (v.tranz.) (pop.) a jupui.
2. (v.tranz. și refl.) a (se) juli.

Exemple

• Ce te belești așa la mine?

Declinare

Etimologie

Din franceză bellite.

Definiții

1. exploziv de siguranță întrebuințat în minele de cărbuni.

Declinare