belgi
/belʤʲ/Etimologie
Din franceză Belges.
Definiții
- uniune de triburi celtice populând, în antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, care au fost supuse de romani în sec. I î.Hr..
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | — | belgi |
| genitiv-dativ | — | belgilor |
| vocativ | — | belgilor |
| articulat | — | belgii |