beilic
/bejˈlik/Etimologie
Din turcă beylik.
Definiții
- casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții otomane în țările românești.
- vânzare forțată de oi în țările românești, făcută în favoarea sultanului la prețuri fixate de turci; dijmă (în oi).
- muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | beilic | beilicuri |
| genitiv-dativ | beilicului | beilicurilor |
| vocativ | beilicule | beilicurilor |
| articulat | beilicul | beilicurile |