behăitură
/be.hə.i'tu.rə/Etimologie
Din behăit + sufixul -tură.
Definiții
- strigăt specific al caprelor, al oilor și al mieilor; behăit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | behăitură | behăituri |
| genitiv-dativ | behăiturii | behăiturilor |
| vocativ | behăitură | behăiturilor |
| articulat | behăitura | behăiturile |