← înapoi la căutare

behaviorismul

/be.ha.vi.oˈris.mul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din behaviorism.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru behaviorism.

behaviorism

/be.ha.vi.o'rism/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din engleză behaviorism, franceză béhaviorisme.

Definiții

  1. teorie care pune la baza psihologiei comportarea nediferențiată a omului și animalului față de un stimulent exterior organismului; comportamentism.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbehaviorism—
genitiv-dativbehaviorismului—
vocativbehaviorismule—
articulatbehaviorismul—

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică