behaviorism
/be.ha.vi.o'rism/Etimologie
Din engleză behaviorism, franceză béhaviorisme.
Definiții
- teorie care pune la baza psihologiei comportarea nediferențiată a omului și animalului față de un stimulent exterior organismului; comportamentism.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | behaviorism | — |
| genitiv-dativ | behaviorismului | — |
| vocativ | behaviorismule | — |
| articulat | behaviorismul | — |