behăi
/be.həˈi/Etimologie
Din bee(h) + sufixul -ăi.
Definiții
- (v.intranz.) (despre capre și oi; la pers. 3) a scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi.
- (v.tranz. și intranz.) (fig.) (despre oameni) a cânta urât, nearmonios.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | behăea | behăeau |