becul
/ˈbe.kul/Etimologie
Din bec.
Definiții
- forma de singular articulat pentru bec.
bec
/bek/Etimologie
Din franceză bec (de gaz).
Definiții
- sferă sau pară de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice; p.ext. lampă electrică.
- sita unei lămpi de gaz.
- orificiu prin care țâșnește un lichid vaporizat, un jet de gaz sau un amestec de gaze sub presiune, spre a putea fi aprinse.
- (sport, rar) fundaș la jocul de fotbal.
Exemple
- Un bec aprins.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bec | becuri |
| genitiv-dativ | becului | becurilor |
| vocativ | becule | becurilor |
| articulat | becul | becurile |
Sinonime: 1: (prin Transilv.) pară, apărător, fundaș, stoper
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică