← înapoi la căutare

becisnicie

/be.ʧis.ni'ʧi.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din becisnic + sufixul -ie.

Definiții

  1. (pop.) faptă de becisnic.
  2. starea omului becisnic.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbecisniciebecisnicii
genitiv-dativbecisnicieibecisniciilor
vocativbecisniciebecisniciilor
articulatbecisniciabecisniciile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică