← înapoi la căutare

becisnic

/beˈʧis.nik/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din slavă (veche) bečĭstĭnŭ („necinstit”), *bečĭstĭnĭkŭ („nemilos”) (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 21; Skok, Slavia, VI (1929), 786), confer bulgară bezčesten.

Definiții

  1. (pop.) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit.
  2. debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios.

becisnic

/beˈʧis.nik/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Definiții

  1. (pop.) om vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit.
  2. om debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbecisnicbecisnici
genitiv-dativbecisniculuibecisnicilor
vocativbecisniculebecisnicilor
articulatbecisniculbecisnicii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică