becher
/beˈker/Etimologie
Din turcă bekâr < persană بیکار (bēkār, „fără ocupație”).
Definiții
- (fam.) burlac, holtei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | becher | becheri |
| genitiv-dativ | becherului | becherilor |
| vocativ | becherule | becherilor |
| articulat | becherul | becherii |