becer
/be'ʧer/Etimologie
Din beci + sufixul -er.
Definiții
- vechi dregător domnesc însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; (p.ext.) bucătar domnesc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | becer | beceri |
| genitiv-dativ | becerului | becerilor |
| vocativ | becerule | becerilor |
| articulat | becerul | becerii |