becațină
/be.ka'ʦi.nə/Etimologie
Din franceză bécassine (după becață).
Definiții
- becață.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | becațină | becaține |
| genitiv-dativ | becaținei | becaținelor |
| vocativ | becațină | becaținelor |
| articulat | becațina | becaținele |