becarul
/beˈka.rul/Etimologie
Din becar.
Definiții
- forma de singular articulat pentru becar.
becar
/be'kar/Etimologie
Din franceză bécarre.
Definiții
- semn grafic pe portativ care, anulând un bemol sau un diez anterior, indică revenirea la tonul natural al unei note muzicale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | becar | becari |
| genitiv-dativ | becarului | becarilor |
| vocativ | becarule | becarilor |
| articulat | becarul | becarii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică