beatnic
/ˈbit.nik/Etimologie
Din engleză beatnic.
Definiții
- intelectual (american) care practică o filozofie contestatară și are o ținută neîngrijită; (p.gener.) tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită. hippy.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | beatnic | beatnici |
| genitiv-dativ | beatnicului | beatnicilor |
| vocativ | beatnicule | beatnicilor |
| articulat | beatnicul | beatnicii |