beșlic
/'beʃ.lik/Etimologie
Din turcă beșlik.
Definiții
- monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | beșlic | beșlici |
| genitiv-dativ | beșlicului | beșlicilor |
| vocativ | beșlicule | beșlicilor |
| articulat | beșlicul | beșlicii |