bașbuzuc
/baʃ.bu'zuk/Etimologie
Din turcă bașibozuk („trupe neregulate”).
Definiții
- ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf.
- persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bașbuzuc | bașbuzuci |
| genitiv-dativ | bașbuzucului | bașbuzucilor |
| vocativ | bașbuzucule | bașbuzucilor |
| articulat | bașbuzucul | bașbuzucii |