bazilică
/ba.zi'li.kə/Etimologie
Din franceză basilique < latină basilica. Confer italiană basilica. De origine greacă βασιλικὴ στοά (basilikì stoá, "hală regală").
Definiții
- biserică romano-catolică medievală, în formă de dreptunghi, împărțită în interior în trei părți prin șiruri de coloane; (azi) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare.
- (la romani) edificiu public cu interiorul împărțit, prin șiruri de coloane, în trei sau în cinci părți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bazilică | bazilici/bazilice |
| genitiv-dativ | bazilicii/bazilicei | bazilicilor/bazilicelor |
| articulat | bazilica | bazilicile/bazilicele |