batal
/baˈtal/Etimologie
Din turcă batal („inutil, netrebnic”) (< arabă batal „a schilodi, a face să nu mai fie bun”); confer albaneză batal, bulgară batal („inutil”), neogreacă μπατάλιϰος (batálikos, „grosolan, mojic”). (G. Meyer 27; Scriban). Presupunem că de aceeași origine trebuie să fie batal, s. n. (șanț), numit astfel fiind vorba de partea șoselei nefolositoare circulației. Din cuvântul arab corespunzător provine spaniolă baldar (Corominas, I, 376). Derivația propusă pentru batal de Diculescu, Elementele, 444, pe baza greacă βάτης (vátis, „reproducător”), este imposibilă fonetic și semantic. Confer iudeo-spaniolă batal („fără lucru”) (C. Crews, Vox rom., XIV, 304), de aceeași origine.
Definiții
- berbec castrat în vederea îmbunătățirii calității cărnii și a lânii.
- groapă de depozitare a țițeiului, a noroiului rezultat prin săpare sau a diverselor reziduuri de fabricație din industria petrolului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | batal | batali |
| genitiv-dativ | batalului | batalilor |
| vocativ | batalule | batalilor |
| articulat | batalul | batalii |