basculator
/bas.ku.la'tor/Etimologie
Din a bascula + sufixul -tor (după franceză basculeur).
Definiții
- dispozitiv care servește la răsturnarea unui vas sau a unui vagonet, cu scopul de a-l goli de conținut; culbutor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | basculator | basculatoare |
| genitiv-dativ | basculatorului | basculatoarelor |
| vocativ | basculatorule | basculatoarelor |
| articulat | basculatorul | basculatoarele |