baron
/ba'ron/Etimologie
Din franceză baron.
Definiții
- (în prima fază a orânduirii feudale din apusul și centrul europei) mare senior; (mai târziu) titlu de noblețe intermediar între titlul de cavaler și acela de viconte; persoană care are acest titlu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | baron | baroni |
| genitiv-dativ | baronului | baronilor |
| vocativ | baronule | baronilor |
| articulat | baronul | baronii |