bariton
/ba.ri'ton/Etimologie
Din italiană baritono, franceză baryton.
Definiții
- registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas.
- instrument de alamă care are, într-o orchestră, un rol analog cu acela al baritonului într-un cor.
- cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bariton | baritoane |
| genitiv-dativ | baritonului | baritoanelor |
| vocativ | baritonule | baritoanelor |
| articulat | baritonul | baritoanele |