baretă
/ba're.tə/Etimologie
Din franceză barrette.
Definiții
- bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof.
- bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal (tabacheră, decorație etc.).
- panglică de decorație; semn distinctiv al unei decorații care reproduce desenul panglicii și se poartă în locul decorației.
- rarbonetă de postav sau de catifea, în trei sau patru colțuri, purtată de preoții catolici și, în trecut, de unii soldați din Occident.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | baretă | barete |
| genitiv-dativ | baretei | baretelor |
| vocativ | baretă | baretelor |
| articulat | bareta | baretele |