barbotaj
/bar.bo'taʒ/Etimologie
Din franceză barbotage.
Definiții
- (chim., fiz.) trecere forțată a unui gaz printr-un lichid; barbotare.
- (tehn.) ungere automată a organelor interne ale unui motor prin scăldarea lor într-un rezervor de ulei special.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | barbotaj | barbotaje |
| genitiv-dativ | barbotajului | barbotajelor |
| vocativ | barbotajule | barbotajelor |
| articulat | barbotajul | barbotajele |