barbetă
/bar'be.tə/Etimologie
Din italiană barbetta.
Definiții
- smoc de barbă lăsat să crească pe părțile laterale ale feței.
- parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcații de o navă sau de chei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | barbetă | barbete |
| genitiv-dativ | barbetei | barbetelor |
| vocativ | barbetă | barbetelor |
| articulat | barbeta | barbetele |