← înapoi la căutare

barbarul

/barˈba.rul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din barbar.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru barbar.

barbar

/bar'bar/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din latină barbarus < greacă antică βάρβαρος (barbaros) ("străin, straniu"). Onomatopeic, imitând limbile străine "bla bla". Confer franceză barbare.

Definiții

  1. (la m. pl.) nume generic pentru popoarele care au năvălit la începutul evului mediu în Europa; (și la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor.
  2. (fig.) (adesea adjectival) persoană necivilizată, cu purtări grosolane.
  3. persoană cu atitudine și comportare inumană, crudă, sălbatică.

Exemple

  • Un procedeu barbar.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbarbarbarbari
genitiv-dativbarbaruluibarbarilor
vocativbarbarulebarbarilor
articulatbarbarulbarbarii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică