bantă
/'ban.tə/Etimologie
Din rusă бант(а) (bant(a)) < germană Band. Alternativ intrase în limba română din dialectul săsesc bant.
Definiții
- bandă.
- fâșie de pânză cusută pe marginea gulerului și a mânecilor cămășii.
- (înv.; la pl.) cătușe, obezi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bantă | benți |
| genitiv-dativ | benții | benților |
| vocativ | bantă | benților |
| articulat | banta | bențile |